NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. – V. norma.

NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. – V. norma.

NORMÁRE, normări, s. f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. Scopul principal al normării muncii în societatea socialistă este determinarea timpului de lucru necesar a fi cheltuit pentru unitatea de produs și stabilirea măsurii,în care contribuie fiecare muncitor la munca colectivă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 73.

normáre s. f., g.-d. art. normắrii; pl. normắri

normáre s. f., g.-d. art. normării; pl. normări

NORMÁRE s.f. Acțiunea de a norma și rezultatul ei. [< norma].