NONAGENÁR, -Ă, nonagenari, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care a atins (sau a depășit) vârsta de nouăzeci de ani. – Din fr. nonagénaire, lat. nonagenarius.

NONAGENÁR, -Ă, nonagenari, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) care a atins (sau a depășit) vârsta de nouăzeci de ani. – Din fr. nonagénaire, lat. nonagenarius.

NONAGENÁR, -Ă, nonagenari, -e, s. m. și f. Persoană care a atins (sau a depășit) vîrsta de nouăzeci de ani.

!nonagenár adj. m., s. m., pl. nonagenári; adj. f., s. f. nonagenáră, pl. nonagenáre

nonagenár s. m., adj. m. (sil. mf. non-), pl. nonagenári; f. sg. nonagenáră, g.-d. art. nonagenárei, pl. nonagenáre

NONAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de nouăzeci de ani. [Cf. fr. nonagénaire, lat. nonagenarius].

NONAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 90 de ani. (< fr. nonagénaire, lat. nonagenarius)

NONAGENÁR ~ă (~i, ~e) și substantival Care a atins vârsta de nouăzeci de ani. /<fr. nonagénaire, lat. nonagenarius

nonagenar a. și m. cel în vârstă de 90 de ani.

* nonagenár, -ă s. și adj. (lat. nonagenarius). De noŭă-zecĭ de anĭ: un nonagenar, etate nonagenară.