NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie, abandonând credința veche; p. ext. persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într-o grupare, într-o colectivitate etc. și este încă neinițiată deplin. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néophyte.

NEOFÍT, -Ă, neofiți, -te, s. m. și f. Persoană care a îmbrățișat de curînd o religie (abandonînd credința veche); p. ext. persoană intrată de curînd într-o grupare, o societate, o asociație etc. și încă neinițiată. Aceasta le-a dovedit el atunci cu toată înfocarea de neofit și poate cu o... pripită confuzie a textelor. C. PETRESCU, A. 318. Numele neofiților sau noilor botezați. ODOBESCU, S. I 452.

neofít (ne-o-) s. m., pl. neofíți

neofítă (ne-o-) s. f., g.-d. art. neofítei; pl. neofíte

neofít s. m. (sil. ne-o-), pl. neofíți

neofítă s. f. (sil. ne-o-), pl. neofíte

NEOFÍT s. v. debutant, începător.

NEOFÍT, -Ă s.m. și f. Persoană recent convertită la o religie; (p. ext.) proaspăt aderent la o grupare, la o societate etc. [< fr. néophyte, cf. lat. neophytus, gr. neophytos].

NEOFÍT, -Ă s. m. f. cel convertit recent la o religie; (p.ext.) cel care a aderat de curând la o doctrină, la un partid. etc.; începător. (< fr. néophyte, lat. neophytus, gr. neophytos)

NEOFÍTĂ s. f. plantă răspândită recent de om. (< fr. néophyte)

NEOFÍT ~ți m. 1) Persoană care a trecut de curând la o altă credință; prozelit. 2) Adept nou și înflăcărat al unei doctrine sau concepții; prozelit. [Sil. ne-o-] /<fr. néophyte

neofit m. cel decurând convertit.

Scriban (Arhimandritul Neofit) n. teolog si elenist, directorul seminarului din Socola (1803-1884).

* neofít, -ă adj. (vfr. neóphytos, d. néos, noŭ, și phýo, mă nasc; lat. néophytus, it. neófito. V. zoo-fit). Convertit de curînd. Și neofít (după fr. néophyte). V. proselit.

neofit s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.

NEOFIT (1787-1850, n. București), mitropolit al Țării Românești (1840-1849). Preocupat de probleme școlare, a înființat mai multe seminarii teologice. Ca președinte al Guvernului Provizoriu din 1848 a promovat o politică conservatoare, urmărind o înțelegere cu puterea suzerană.