NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar etc.) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Pref. ne- + combatant (după fr. non-combattant).

NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Ne- + combatant (după fr. non-combattant).

!necombatánt adj. m., pl. necombatánți; f. necombatántă, pl. necombatánte

necombatánt adj. m., s. m., pl. necombatánți; f. sg. necombatántă, pl. necombatánte

NECOMBATÁNT, -Ă adj., s.m. (Cel) care nu ia parte efectivă la luptă. [< ne- + combatant, după fr. non-combattant].

NECOMBATÁNT, -Ă adj., s. m. (cel) care face parte din serviciile armate, dar nu ia parte efectivă la luptă. (după fr. non-combattant)