NARCOLÉPTIC, -Ă, narcoleptici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de narcolepsie. – Din fr. narcoleptique.

NARCOLÉPTIC, -Ă, narcoleptici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de narcolepsie. – Din fr. narcoleptique.

narcoléptic adj. m., s. m., pl. narcoléptici; f. sg. narcoléptică, pl. narcoléptice

NARCOLÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de narcolepsie. [< fr. narcoleptique].

NARCOLÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de narcolepsie. (< fr. narcoleptique)

NARCO- „somn, narcotic”. ◊ gr. narke „somn, toropeală” > fr. narco-, engl. id., germ. narko- > rom. narco-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., diminuare a funcțiilor vitale ale organismului uman sub acțiunea substanțelor narcotice; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., boală provocată de tulburări neuropsihice, a cărei caracteristică principală este tendința morbidă pentru somn; ~leptic (v. -leptic), adj., s. m. și f., (persoană) care suferă de narcolepsie; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care suferă de narcomanie; ~manie (v. -manie), s. f., deprindere morbidă de a administra narcotice; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu de tratare a bolilor prin somn.