MOȚĂÍT s. n. Moțăială. – V. moțăi.

MOȚĂÍT, moțăituri, s. n. Moțăială. – V. moțăi.

MOȚĂÍT s. n. Moțăială. Noaptea, nu mai vezi moțăitul prefăcut al cocoanelor. DELAVRANCEA, la CADE.

moțăít s. n.

moțăít s. n.

MOȚĂÍT s. v. ațipire.

moțăít, -ă, moțăíți, -te, adj. (reg.) ud leoarcă.

MOȚĂIT s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)