MONÍST, -Ă, moniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monismului, privitor la monism. 2. S. m. și f. Adept al monismului. – Din fr. moniste.

MONÍST, -Ă, moniști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține monismului, privitor la monism. 2. S. m. și f. Adept al monismului. – Din fr. moniste.

MONÍST, -Ă, moniști, -ste, adj. Care ține de monism, al monismului.

moníst adj. m., s. m., pl. moníști; adj. f., s. f. monístă, pl. moníste

moníst adj. m., s. m., pl. moníști; f. sg. monístă, pl. moníste

MONÍST, -Ă adj. Privitor la monism, propriu monismului. // s.m. și f. Adept al monismului. [< fr. moniste].

MONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al monismului. (< fr. moniste)

MONÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de monism; propriu monismului. /<fr. moniste

MONÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al monismului. /<fr. moniste