MLĂDÍU, -ÍE, mlădii, adj. (Rar) Mlădios (2). – Mladă + suf. -iu.

MLĂDÍU, -ÍE, mlădii, adj. Mlădios (2). – Mladă + suf. -iu.

MLĂDÍU, -ÍE, mlădii, adj. Mlădios. Crescuse parcă... și părea acum matur, în ciuda trăsăturilor lui copilărești și trupului mlădiu și firav. DUMITRIU, V. L. 63. Pe umeri pletele-i curg rîu, Mlădie ca un spic de grîu... O pierd din ochi de dragă! COȘBUC, P. I 118.

mlădíu (rar) adj. m., f. mlădíe; pl. m. și f. mlădíi

mlădíu adj. m., f. mlădíe; pl. m. și f. mlădíi

MLĂDÍU adj. v. grațios.

MLĂDÍU ~íe (~íi) (despre ființe și părți ale corpului lor) Care vădește grație și eleganță; cu mișcări grațioase și elegante; mlădios; suplu; elegant. /mladă + suf. ~iu

MLĂDIU adj. elegant, grațios, mlădios, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Zborul ~ al unei păsări.)