MIȚUÍRE, mițuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a mițui și rezultatul ei; mițuială, mițuit. [Pr.: -țu-i-] – V. mițui.

MIȚUÍRE, mițuiri, s. f. Acțiunea de a mițui și rezultatul ei; mițuială, mițuit. [Pr.: -țu-i-] – V. mițui.

mițuíre (pop.) s. f., g.-d. art. mițuírii; pl. mițuíri

mițuíre s. f., g.-d. art. mițuírii; pl. mițuíri