7 definiții pentru miruit
MIRUÍT1 s. n. Faptul de a mirui1; miruială. –
V. mirui1. MIRUÍT1 s. n. Faptul de a mirui1; miruială. –
V. mirui1. MIRUÍT s. n. Acțiunea de
a mirui; ungere cu mir. Minunea aceasta o trăi sufletește Popa Tonea, în răstimpul ce trecu cu miruitul a douăzeci-treizeci de creștini. GALACTION, O. I 175.
MIRUÍT s. 1. v. miruire. 2. v. miruire. MIRUIT s. 1. miruire, ungere, (înv.) pomăzanie, pomăzuire. (~ unui domn, unui episcop.) 2. (BIS.) mir, miruială, miruire. (Taina ~.) Miruit dex online | sinonim
Miruit definitie
Intrare: miruit (s.n.)
miruit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular