MINȚÍT s. n. Faptul de a minți. – V. minți.

MINȚÍT s. n. Faptul de a minți. – V. minți.

MINȚÍT¹ s. n. Faptul de a minți; minciună. S-a dezvățat de mințit.

MINȚÍT², -Ă, mințiți, -te, adj. Căruia i s-a ascuns adevărul, care a fost înșelat. Nu am stofă de bărbat mințit. CAMIL PETRESCU, T. II 291.

mințít s. n.

mințít s. n.

MINȚÍT adj. v. fals, inautentic, inventat, mincinos, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit.

mințit adj. v. FALS. INAUTENTIC. INVENTAT. MINCINOS. NĂSCOCIT. NEADEVĂRAT. NEAUTENTIC. NEÎNTEMEIAT. NEREAL. PLĂSMUIT. SCORNIT.