MIMÁNT, -Ă, mimanți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care mimează. ♦ Figurant. – Mima + suf. -ant.

MIMÁNT, -Ă, mimanți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care mimează. ♦ Figurant. – Mima + suf. -ant.

mimánt s. m., adj. m., pl. mimánți; f. sg. mimántă, pl. mimánte

MIMÁNT, -Ă I. adj., s. m. (cel) care mimează. II. s. m. (teatru) figurant. III. adj. (despre genotipuri) cu manifestări fenotipice similare; (despre fenotipuri) condiționat de genotipuri distincte. (< mima + -ant)

mimánt s. m. ♦ 1. (spect.) ◊ „Pe schemele instituțiilor teatrale, mimanții, denumiți și figuranți, sau corp de ansamblu, au atribuții specifice. Fără să fie actori sau balerini propriu-ziși, ei participă la acțiune, figurează în spectacol, mimează prin gesturi, contribuind la crearea atmosferei dorite de regizor.” I.B. 18 XII 71 p. 5. ♦ 2. Persoană care mimează o anumită atitudine, cultură v. sfertodoct (1971) (din mima + -ant; DEX-S)