MIGRATÓR, -OÁRE, migratori, -oare, adj. Care migrează; călător. – Din fr. migrateur.

MIGRATÓR, -OÁRE, migratori, -oare, adj. Care migrează; călător. – Din fr. migrateur.

MIGRATÓR, -OÁRE, migratori, -oare, adj. (Livresc, mai ales despre păsări) Care migrează. Două rînduri de valuri, ca triunghiul pe care îl scriu toamna pe cer păsările migratoare. BOGZA, C. O. 406. O, cocostîrci, dragi păsări migratoare Ce primăvara-n fiecare an Veniți cu vești... Ca niște albe plicuri zburătoare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 73. – Variantă: migrătór, -oáre (MARIAN, O. II 296) adj.

migratór (mi-gra-) adj. m., pl. migratóri; f. sg. și pl. migratoáre

migratór adj. m. (sil. -gra-), pl. migratóri; f. sg. și pl. migratoáre

MIGRATÓR adj. călător, (reg.) mutător. (Păsări ~oare.)

Migrator ≠ sedentar

MIGRATÓR, -OÁRE adj. Care migrează, călător; migratoriu. [Cf. lat. migrator, fr. migrateur].

MIGRATÓR, -OÁRE adj. care migrează (1). (< fr. migrateur, lat. migrator)

MIGRATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care migrează; călător. Păsări ~oare. /<fr. migrateur

MIGRATOR adj. călător, (reg.) mutător. (Păsări ~.)