MIERÓS, -OÁSĂ, mieroși, -oase, adj. 1. (Pop.; despre vorbe, privire etc.) Dulce, plăcut. ♦ Fig. Prefăcut, fals, ipocrit. 2. (Rar; despre albine) Care produce multă miere. – Miere + suf. -os.

MIERÓS, -OÁSĂ, mieroși, -oase, adj. 1. (Pop.; despre vorbe, privire etc.) Dulce, plăcut. ♦ Fig. Prefăcut, fals, ipocrit. 2. (Rar; despre albine) Care produce multă miere. – Miere + suf. -os.

MIERÓS, -OÁSĂ, mieroși, -oase, adj. 1. (Despre vorbe, priviri etc.) Dulce, plăcut. Vorbele ei mieroase, viersul ei plăcut... zăpăcise oarecum pe bietul fecior de împărat. ISPIRESCU, E. 37. ♦ (Peiorativ) De o amabilitate afectată și nesinceră; fals, prefăcut, ipocrit. Nu se mai putea împotrivi zîmbetelor și iscodirilor mieroase ale mahalagioaicei. PAS, Z. I 84. ◊ (Adverbial) Buruiană însă, simțindu-se și direct atins, răspunse mieros, dar și puțin indignat. REBREANU, R. I 88. 2. (Rar, despre albine) Care produce multă miere. Sînt oile mai grase, Albinele mai mieroase, Văcșioarele mai lăptoase. TEODORESCU, P. P. 678. – Pronunțat: mie-.

mierós adj. m., pl. mieróși; f. mieroásă, pl. mieroáse

mierós adj. m., pl. mieróși; f. sg. mieroásă, pl. mieroáse

MIERÓS adj. (fig.) dulceag, (livr. fig.) dulceag, onctuos. (Vorbe ~oase.)

MIERÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) rar (despre albine) Care aduce multă miere. 2) Care este dulce ca mierea. 3) fig. (despre vorbe, privire, zâmbet) Care exprimă bunăvoință și amabilitate aparentă; dulceag. /miere + suf. ~os

mieros a. dulce ca mierea: vorbele ei mieroase ISP.

mĭerós, -oásă adj. (d. mĭere). Fig. Dulce ca mĭerea: vorbe mĭeroase.

MIEROS adj. (fig.) dulceag. (Vorbe ~.)