MIELÓM, mieloame, s. n. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late. [Pr.: mi-e-. – Pl. și: mielomuri] – Din fr. myélome.

MIELÓM, mieloame, s. n. Boală malignă având originea în măduva osoasă, caracterizată prin apariția unor tumori pe oasele late. [Pr.: mi-e-. – Pl. și: mielomuri] – Din fr. myélome.

mielóm (mi-e-) s. n., pl. mieloáme/mielómuri

mielóm s.n. (sil. mi-e-), pl. mieloáme / mielómuri

MIELÓM s. (MED.) boala Rustițki-Kahler.

MIELÓM s.n. (Med.)Tumoare a măduvei osoase. [Pl. -oame. / < fr. myélome].

MIELÓM s. n. tumoare malignă a măduvei oaselor. (< fr. myélome)