Dicționare ale limbii române

23 definiții pentru mia

MIA, miele, s. f. (Pop.) 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.[1]
MIÁLĂ s. f. v. mia.
MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.
MIÁLĂ s. f. v. mia.
MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii, oaie tînără. V. miel. Miaua zice: mia, mia, mia! TEODORESCU, P. V. 350. Cîndu-s oile cu miele și vacile cu vițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. 2. (În forma mială) Arșic de miel. Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. – Variantă: miálă s. f.
MIÁLĂ s. f. v. mia.
mía1 (pop.) [pron. mĭa] s. f., art. miáua, g.-d. art. miélei; pl. miéle, art. miélele
mía2 (a ~/a o ~) v. míelea (al ~/al o ~)
mía3 (a + num. + ~) v. míilea (al + num. + ~)
mia s. f., art. miáua (sil. mia-ua), g.-d. art. miélei; pl. miéle
MIA s. v. mioară.
miá (-ále), s. f. – Mioară. – Mr. ńaua, istr. miǫ. Lat. agnella (Pușcariu 1056; Capidan, REB, I, 217), cf. it. agnella. Mială, s. f. (mioară; brîu de miel) este o simplă variantă, formată după pl. miale.
MIA miéle f. Puiul de gen feminin al oii. [Art. miaua; G.-D. mielei] /<lat. agnella
miálă, miéle, s.f. (pop.) 1. arșic de miel. 2. noaten care suge la oaie.
mieà f. dela miel. [Lat. AGNELLA].
mieală f. 1. oaie care suge; 2. arșic de miel.
1) mía, V. mielea.
2) mia, V. mie 2.
mĭa f., pl. mĭele (f. mĭel, ca purcea, vițea d. purcel, vițel; lat. agnĕlla. V. mioară). Munt. Oaĭe în primele lunĭ de la naștere.
mĭálă f., pl. mĭele (îld. mĭa, după pl.). Vest. Arșic de mĭel. – În est meală, pl. mele. V. capră.
míelea, mĭa num. ord. de la o mie: al mielea franc, a mĭa oară.
MIA s. (ZOOL.) mielușea, mioară, (pop.) mieluță.
mială, miale s. f. picior.

mia definitie

mia dex

Intrare: mia
mia substantiv feminin
mială