MIA, miele,
s. f. (
Pop.)
1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără.
2. (În forma mială) Arșic de miel. [
Var.: (
2)
miálă s. f.] –
Lat. agnella.[1]
MIA, miele,
s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără.
2. (În forma mială) Arșic de miel. [
Var.: (
2)
miálă s. f.] –
Lat. agnella. MIA, miele,
s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii, oaie tînără.
V. miel. Miaua zice: mia, mia, mia! TEODORESCU, P. V. 350. Cîndu-s oile cu miele și vacile cu vițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243.
2. (În forma mială) Arșic de miel. Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. – Variantă:
miálă s. f. mía1 (
pop.) [
pron. mĭa]
s. f.,
art. miáua,
g.-d. art. miélei;
pl. miéle,
art. miélele
mía2 (
a ~/a o ~)
v. míelea (
al ~/al o ~)
mía3 (
a +
num. + ~)
v. míilea (
al +
num. + ~)
mia s. f., art. miáua (sil. mia-ua), g.-d. art. miélei; pl. miéle miá (-ále), s. f. – Mioară. –
Mr. ńaua,
istr. miǫ.
Lat. agnella (Pușcariu 1056; Capidan, REB, I, 217),
cf. it. agnella. Mială,
s. f. (mioară; brîu de miel) este o simplă variantă, formată după
pl. miale.
MIA miéle f. Puiul de gen feminin al oii. [Art. miaua; G.-D. mielei] /<lat. agnella miálă, miéle, s.f. (pop.) 1. arșic de miel. 2. noaten care suge la oaie. mieà f. dela miel. [Lat. AGNELLA].
mieală f.
1. oaie care suge;
2. arșic de miel.
mĭa f., pl. mĭele (f. mĭel, ca purcea, vițea d. purcel, vițel; lat. agnĕlla. V.
mioară). Munt. Oaĭe în primele lunĭ de la naștere.
mĭálă f., pl. mĭele (îld. mĭa, după pl.). Vest. Arșic de mĭel. – În est
meală, pl. mele. V.
capră. míelea, mĭa num. ord. de la o mie: al mielea franc, a mĭa oară.
MIA s. (ZOOL.) mielușea, mioară, (pop.) mieluță. mială, miale
s. f. picior.