MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).

MEȘTERGRÍNDĂ, meștergrinzi, s. f. (Reg.) Grindă principală, pe care se sprijină grinzile transversale, la casele țărănești; faur-maur. – Din magh. mestergerenda (după grindă).

MEȘTER-GRÍNDĂ, meșter-grinzi, s. f. (Regional) Grindă principală, care susține tavanul și acoperișul la casele țărănești; faur-maur. înfipt în meșter-grindă, iată-l, Răvașul turmelor de oi. GOGA, P. 20.

meștergríndă (reg.) s. f., g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi

meștergríndă s. f., g.-d. art. meștergrínzii; pl. meștergrínzi

MEȘTERGRÍNDĂ s. (CONSTR.) faurmaur, (reg.) meșter.

MEȘTERGRINDĂ s. (TEHN.) faurmaur, (reg.) meșter.