METATEZÁ, pers. 3 metatezează, vb. I. Refl. pas. (Rar; despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a-și modifica forma prin metateză. – V. metateză.

METATEZÁ, pers. 3 metatezează, vb. I. Refl. pas. (Rar; despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a-și modifica forma prin metateză. – V. metateză.

!metatezá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se metatezeáză

metatezá vb., ind. prez. 3 sg. metatezeáză

METATEZÁ vb. I. refl. (Lingv.; despre cuvinte) A fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză. [< metateză].