Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru megieși

MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.
MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A se învecina, a se mărgini. [Pr.: -gi-e-] – Din megieș.
MEGIEȘÍ, megieșesc, vb. IV. Refl. reciproc. (Regional) A se învecina, a se mărgini. Pe șesul unde se megieșesc plățile Prutul de Sus, Coșida și Bașăul, se află satul Cordărenii. ODOBESCU S. II 174. Plaiul Șarului este un munte în comuna Șaru Dornei, ce se megieșește cu comuna Neagra Șarului. ȘEZ. II 41.
!megieșí (a se ~) (înv., reg.) (-gi-e-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se megieșéște, imperf. 3 sg. se megieșeá; conj. prez. 3 să se megieșeáscă
megieșí vb. (sil. -gi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. megieșésc, imperf. 3 sg. megieșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. megieșeáscă
MEGIEȘÍ vb. v. învecina, mărgini.
2) megieșésc (mă) v. refl. (d. megiaș; sîrb. meğašiti, a mărgini). Mă mărginesc, mă învecinez. V. intr. Vechĭ. A megieși, a fi vecin cu cineva.
megieși vb. v. ÎNVECINA. MĂRGINI.

megieși definitie

megieși dex

Intrare: megieși
megieși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -gi-e-