Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru master

MÁSTER, (1) mastere, s. n., (2) masteri, s. m. 1. S. n. Masterat. 2. S. m. Persoană care a obținut acest titlu. – Din engl. master.
MÁȘTER, -Ă, mașteri, -e, adj. Care se poartă neomenos cu altul; aspru, rău, crud. V. vitreg. (Fig.) Și-ntr-o noapte-un vifor mașter ți-a smuls cumpăna fîntînii. GOGA, C. P. 37.
máster1 (absolvent de masterat) s. m., pl. másteri
máster2 (masterat) s. n., pl. mástere
máster s. m.
MÁSTER1 s. m. (În țările de limbă engleză) Titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății. (< engl. master)
MÁSTER2 s. n. (Inform.) Ultima listare a unui text înainte de fotocopiere. (< amer. master)
máster s. n. (cuv. engl. americ.; înv.) ◊ „Aici se adunaseră vreo treizeci de actori din toate colțurile țării [S.U.A.] pentru a-și da master-ul în arta teatrală.” R.lit. 3 IV 84 p. 24. ◊ „Din toamnă voi introduce master-ul, a anunțat Liviu Maior.” ◊ „22” 15/94 p. 6. ◊ „Candidații reușiți la concursul de admitere în ciclul de studii aprofundate (master) vor avea în acest an prioritate la cazarea în căminele studențești.” R.l. 29 IX 95 p. 5; v. și Academica 5/94 p. 6, ◊ „22” 35/94 p. 6 (din master[’s degree] din sistemul universitar american)
MASTER [má:stə], William Howell (1915-2001), medic și sexolog american. Împreună cu soția sa, Virginia E. Johnson, inițiază terapiile impotenței și frigidității („Dizarmoniile sexuale și tratamentul lor”, „Dragoste și sexualitate”).

Master dex online | sinonim

Master definitie

Intrare: master
master