MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s. f. Măsurare, determinare. – Măsurat¹ + suf. -oare.

MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s. f. Măsurare, determinare. – Măsurat¹ + suf. -oare.

MĂSURĂTOÁRE, măsurători, s. f. Determinare a valorii unei mărimi (a unei dimensiuni, a unor cantități etc.); măsurare. într-o zi... veniră mai mulți oameni și făcură niște măsurători. PAS, Z. I 203.

măsurătoáre s. f., g.-d. art. măsurătórii; pl. măsurătóri

măsurătoáre (acțiune, instrument) s. f., g.-d. art. măsurătórii; pl. măsurătóri

MĂSURĂTOÁRE s. v. măsurare.

MĂSURĂTOÁRE ~óri f. Determinare a unei mărimi sau valori; măsurare. /măsurat + suf. ~oare

măsurătoáre f., pl. orĭ. Operațiunea măsurăriĭ pămîntuluĭ saŭ și a altor lucrurĭ.

MĂSURĂTOARE s. măsurare, măsurat, (înv. și pop.) măsură, (înv. și reg.) măsoriște, măsuriș, (înv.) măsurătură. (~ ariei unui loc.)