9 definiții pentru mâhnire
MÂHNÍRE, mâhniri, s. f. Faptul de
a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. –
V. mâhni. MÂHNÍRE, mâhniri, s. f. Faptul de
a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. –
V. mâhni. MÎHNÍRE, mîhniri, s. f. Întristare; tristețe.
Catrina sta cu buzele strînse... legănîndu-și, în umbletul rădvanului, amarele ei mîhniri. SADOVEANU, Z. C. 327.
Avea multe cuvinte de mîhnire în ziua aceea. BASSARABESCU, S. N. 54.
Scump suvenir de fericire, Cu.glasul tău de nălucire Alungi ades a mea mîhnire. ALECSANDRI, T. I 183.
mâhníre s. f.,
g.-d. art. mâhnírii; pl. mâhníri mâhníre s. f., g.-d. art. mâhnírii; pl. mâhníri MÂHNÍRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scârbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mâhneală, mâhniciune, scârbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. v. întristare. 4. v. posomoreală. Mâhnire ≠ plăcere, veselie, voioșie măhníre f. Întristare adîncă.
MÎHNIRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. durere, întristare, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud una ca asta de la tine!) 4. întristare, posomoreală, tristețe, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ i se vedea pe față.) Mâhnire dex online | sinonim
Mâhnire definitie
Intrare: mâhnire
mâhnire substantiv feminin