8 definiții pentru mârșav
MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e,
adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (
Reg.) Scârbos, dezgustător. [
Acc. și: mârșáv] – Din
sl. mrŭšavŭ. mârșav adj. m., pl. mârșavi; f. sg. mârșavă, pl. mârșave MÂRȘAV adj. v. costeliv, debil, delicat, dezgustător, dizgrațios, firav, fragil, gingaș, grețos, hidos, jegos, jigărit, mânjit, murdar, negru, nespălat, oribil, pătat, pipernicit, pirpiriu, plăpând, prăpădit, prizărit, răpănos, răpciugos, respingător, scârbos, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, slinos, soios, șubred, uscat, uscățiv. MÂRȘAV adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. mîrșáv (mârșávă), adj. –
1. Debil, slab, neputincios. –
2. Josnic, mîrșav, ticălos.
Sl. mrŭšavŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 187; Șeineanu, Semasiol., 209),
cf. bg. măršav,
sb. mršav,
ceh. mršavy. –
Der. mîrșevie,
s. f. (ticăloșie, josnicie); mîrșevesc,
adj. (ticălos, josnic); mîrșevește,
adv. (josnic; prin trădare); mîrțină (
var. mărțină),
s. f. (cadavru, măruntaie), din
sl. mrŭcina,
cf. sb. mrgina,
cr.,
slov. mercina și
bg. mărša (›
mr.,
megl. mărșă „cadavru”); mîrțoagă,
s. f. (gloabă), cu
suf. -og (Cihac, II, 187; Conev 57; Densusianu, GS, I, 349), cuvînt pe care Diculescu 176 îl lega de
v. germ. mariha, marha ›
germ. Mähre „gloabă, mîrțoagă”, și pe care Lahovary 335 îl dune spre o epocă anterioară
indoeurop. MÂRȘAV ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; netrebnic; abject; infam. 2) pop. Care este plin de murdărie; zoios; murdar. 3) înv. Care este foarte slab la trup; slăbănog. /<sl. mrušavu mî́rșav (est) și
mîrșáv (vest),
-ă adj. (vsl. mrŭšavŭ, slab, d. mrŭša, cadavru). Vechĭ. Slab la trup. Azĭ. Fig. Rar. Ignobil, mișel, nedemn de cea maĭ mică stimă saŭ ĭubire. Adv. În mod mîrșav.
Mârșav dex online | sinonim
Mârșav definitie