LĂRMUÍRE, lărmuiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; larmă. – V. lărmui.

LĂRMUÍRE, lărmuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; larmă. – V. lărmui.

LĂRMUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a lărmui și rezultatul ei; zgomot, larmă. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților. REBREANU, R. II 249.

lărmuíre (înv., pop.) s. f., g.-d. art. lărmuírii; pl. lărmuíri

lărmuíre s. f., g.-d. art. lărmuírii; pl. lărmuíri