Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru lâncezire

LÂNCEZÍRE s. f. Acțiunea de a lâncezi; lâncezeală, moleșeală. ♦ Fig. Stagnare. – V. lâncezi.
LÂNCEZÍRE s. f. Acțiunea de a lâncezi; lâncezeală, moleșeală. ♦ Fig. Stagnare. – V. lâncezi.
LÎNCEZÍRE s. f. Faptul de a lîncezi; moleșeală, stagnare. Linia economiei capitalismului înseamnă lîncezirea forțelor de producție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617.
lâncezíre s. f., g.-d. art. lâncezírii
lâncezíre s. f., g.-d. art. lâncezírii
LÂNCEZÍRE s. 1. v. lâncezeală. 2. v. stagnare.
LÎNCEZIRE s. lîncezeală, moleșeală, moleșire, toropeală, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Stare de ~.)

Lâncezire dex online | sinonim

Lâncezire definitie

Intrare: lâncezire
lâncezire substantiv feminin