LUXEMBURGHÉZ, -Ă, luxemburghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Luxemburgului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Luxemburgului sau luxemburghezilor (1), privitor la Luxemburg ori la luxemburghezi. – Luxemburg (n. pr.) + suf. -ez.

LUXEMBURGHÉZ, -Ă, luxemburghezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Luxemburgului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Luxemburgului sau populației lui, privitor la Luxemburg sau la populația lui. – Luxemburg (n. pr.) + suf. -ez.

luxemburghéz adj. m., s. m., pl. luxemburghézi; adj. f., s. f. luxemburghéză, pl. luxemburghéze

luxemburghéz s. m., adj. m., pl. luxemburghézi; f. sg. luxemburghéză, g.-d. art. luxemburghézei, pl. luxemburghéze

LUXEMBURGHÉZ, -Ă (< n. pr. Luxemburg) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune în Luxembourg. Mai trăiesc în Italia, Franța, Belgia. De religie creștină (catolici). ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Luxembourg. 2. Adj. Care aparține Luxembourgului sau luxemburghezilor, care se referă la Luxembourg sau la luxemburghezi. ♦ (Substantivat, f.) Idiom indo-european din ramura germanică, având rolul de limbă oficială, alături de franceză și germană, în Luxembourg. La origine a fost un dialect al limbii germane medii. Limba scrisă a început să se dezvolte din 1820, iar literatura și presa în a doua jumătate a sec. 19. A devenit obiect de studiu în școala elementară în 1912.