LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. – V. locui.

LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre case, ținuturi etc.) În care locuiește cineva, unde sunt oameni. – V. locui.

LOCUÍT, -Ă, locuiți, -te, adj. (Despre o casă, un oraș, o regiune etc.) În care locuiește cineva, ocupat de locatari. Casă locuită. ▭ Peștera adîncă, în vechime locuită. ALEXANDRESCU, P. 137.

LOCUÍT adj. v. populat.

LOCUÍT ~tă (~ți, ~te) (despre case, regiuni, ținuturi etc.) În care locuiește cineva; unde trăiesc oameni. [Sil. -cu-it] /v. a locui

LOCUIT adj. populat, (înv.) poporat, poporos, populos. (Un teritoriu ~.)