Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru litografie

LITOGRAFÍE, (2, 3) litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie (1). 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie (1). – Din fr. lithographie.
LITOGRAFÍE, litografii, s. f. 1. Metodă de reproducere și de multiplicare pe hârtie a textelor, desenelor, figurilor etc., prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială, calcaroasă. 2. Atelier, secție sau întreprindere unde se multiplică prin litografie. 3. Desen sau tablou multiplicat prin litografie. – Din fr. lithographie.
LITOGRAFÍE, litografii, s. f. Metodă de multiplicare a textelor, desenelor, figurilor etc. prin utilizarea de negative imprimate sau desenate pe o piatră specială calcaroasă; atelier sau întreprindere unde se multiplică prin acest procedeu. Ți-am găsit un loc la o litografie, un loc plătit mult mai bine ca unul de copist, și în care poți să-ți faci un mai frumos viitor. CARAGIALE, O. II 246. ♦ Desen sau tablou multiplicat prin această metodă. Icoana s-a șters, iar în locul ei a rămas o litografie veche, murdărită de mîinile multe prin care trecuse. ARDELEANU, D. 50. În fața lui, o litografie colorată înfățișa o femeie minunat de frumoasă. D. ZAMFIRESCU, R. 21.
litografíe (-to-gra-) s. f., g.-d. art. litografíei; (secții, desene) pl. litografíi
litografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
LITOGRAFÍE s.f. Metodă de reproducere a textelor, a desenelor etc. prin folosirea unor negative imprimate pe o piatră de calcar; atelier unde se execută astfel de lucrări. ♦ Desen sau tablou reprodus prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. lithographie, cf. gr. lithos – piatră, graphein – a scrie].
LITOGRAFÍE s. f. reproducere și multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. ◊ lucrarea obținută. ◊ secție într-o întreprindere, atelier unde se execută astfel de lucrări. (< fr. lithographie)
LITOGRAFÍE ~i f. 1) Procedeu de reproducere și multiplicare a unor texte, desene etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar. 2) Lucrare realizată prin acest procedeu. [G.-D. litografiei; Sil. -to-gra-] /<fr. lithographie
litografie f. 1. arta de a imprima pe hârtie, pânză, etc. ceea ce s’a scris sau gravat pe o piatră de specie particulară cu diamantul sau cu cerneală chimică: litografia a fost inventată la 1796 de bavarezul Senefelder; 2. foaie imprimată prin acest procedeu.
*litografíe f. (vgr. líthos, peatră și grafíe). Arta de a tipări scrisu orĭ figurile desemnîndu-le c’un creĭon gras orĭ c’un fel de cerneală pe o peatră specială. Scris orĭ figură reprodusă pin această artă. Atelieru litografuluĭ. – Litografia a fost inventată la 1796 de Germanu Senefelder, născut în Praga și trăit în München.
LITOGRAFÍE (< fr. {i}; {s} lito- + gr. graphein „a scrie”) s. f. 1. Tehnică de imprimare a imaginii de pe suprafața tipografică plană direct pe foaia de hârtie trecută prin presă. Suprafața tipografică se execută pe o piatră litografică (calcar dens) sau pe o placă metalică (zinc, aluminiu). L. au fost făcute după opere ale unor artiști celebri ca: Matisse, Picasso, De Chirico etc. Inventat de germanul Alois Senefelder în 1796. S-a răspândit rapid în toată Europa și America datorită procedeului mai puțin laborios și calității efectelor de materialitate și expresivitate, apropiate de cele ale desenului. 2. Lucrare obținută prin acest procedeu. ♦ Întreprindere sau atelier în care se execută astfel de lucrări.
LITO- „piatră, bolovăniș, concrețiune”. ◊ gr. lithos „piatră” > fr. litho-, germ. id., engl. id., it. lito- > rom. lito-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct fosil petrificat; ~cenoză (v. -cenoză2), s. f., evacuare de calculi sau de fragmente calculare prin uretră; ~ceras (v. -ceras), s. m., gen de amoniți fosili din jurasic, cu cochilie evolută și larg ombilicată; ~clastie (v. -clastie), s. f., operație de zdrobire a calculilor vezicali, în vederea extragerii lor din uretră; ~clază (v. -clază), s. f., geoclază*; ~dendron (v. -dendron), s. m., gen de hexacoralieri cu specii răspîndite din triasic pînă în neozoic; ~fag (v. -fag), adj., care mănîncă nisip sau pietriș; ~fagie (v. -fagie), s. f., formă de manifestare a sindromului de pica la animale, constînd în consumul de nisip sau de pietriș; ~fil (v. -fil1), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care se concentrează, de preferință, în litosferă. 2. (Despre pești) Care depune icrele pe un substrat pietros; ~gen (v. -gen1), adj., care produce calculi; ~geneză (v. -geneză), s. f., totalitatea proceselor de formare a rocilor sedimentare; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere și de multiplicare a textelor, figurilor, desenelor etc., prin utilizarea de negative imprimate pe o piatră calcaroasă specială; ~id (v. -id), adj., care are aparența pietrei; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; ~sferă (v. -sferă), s. f., înveliș extern solid și pietros al globului pămîntesc; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe dure și pietroase; ~telmă (v. -telmă), s. f., apă adunată în scobiturile stîncilor calcaroase marine; ~tom (v. -tom), s. n., instrument utilizat în litotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de extragere a calculilor din vezica urinară; ~tripsie (v. -tripsie), s. f., operație chirurgicală de zdrobire a calculilor din interiorul vezicii; ~xil (v. -xil), s. n., țesut lemnos fosilizat.

Litografie dex online | sinonim

Litografie definitie

Intrare: litografie
litografie substantiv feminin
  • silabisire: -gra-