Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

38 defini╚Ťii pentru lingoare

LÂNGOÁRE s. f. v. lingoare.
LINGO├üRE s. f. (├Änv. ╚Öi pop.) Febr─â tifoid─â. [Var.: lungo├íre, l├óngo├íre s. f.] ÔÇô Lat. languor, -oris.
LUNGOÁRE s. f. v. lingoare.
LÂNGOÁRE s. f. v. lingoare.
LINGO├üRE s. f. (Pop.) Febr─â tifoid─â. [Var.: lungo├íre, l├óngo├íre s. f.] ÔÇô Lat. languor, -oris.
LUNGOÁRE s. f. v. lingoare.
LINGO├üRE s. f. Febr─â tifoid─â. Era Melente... ├«nalt, slab, cu fa╚Ťa galben─â parc-ar fi fost bolnav de lingoare. REBREANU, R. I 236. De moarte cre╚Ötineasc─â voi to╚Ťi aici muri╚Ťi! De friguri de lingoare voi pe saltea pieri╚Ťi. BOLINTINEANU, O. 143. Nou─â boale ╚Ö-o lingoare. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 265. ÔÇô Variante: lungo├íre (CONTEMPORANUL, IV 391, ╚ÜICHINDEAL, F. 102, BIBICESCU, P. P. 50), l├«ngo├íre (CO╚śBUC, P. II 177, NEGRUZZI, S. I 159) s. f.
LÎNGOÁRE s. f. v. lingoare.
LUNGOÁRE s. f. v. lingoare.
lângoáre v. lingoáre
lingoáre/lângoáre (febră tifoidă) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. lingórii/lângórii
!r─âd─âc├şn─â-de-lingo├íre (plant─â) s. f., g.-d. art. r─âd─âc├şnii-de-lingo├íre; pl. r─âd─âc├şni-de-lingo├íre
lângoáre s. f., pl. lângóri
lingoáre/lângoáre s. f., g.-d. art. lingórii/lângórii
r─âd─âc├şn─â-de-lingo├íre s. f.
BURUIANA-LINGÓRII s. v. leuștean.
L├éNGO├üRE s. v. afec╚Ťiune, boal─â, maladie.
LINGOÁRE s. v. febră tifoidă, tifos.
MINTA LÂNGÓRII s. v. izma broaștei, menta broaștei.
RĂDĂCINĂ-DE-LINGOÁRE s. v. iarbă-de-lingoare.
l├«ngo├íre (l├óng├│ri), s. f. ÔÇô 1. Boal─â, suferin╚Ť─â. ÔÇô 2. Tifos, febr─â tifoid─â. ÔÇô Var. lingoare, lungoare. Mr. l├«ngoare, lungoare, megl. l─ângoare. Lat. langu┼Źrem (Pu╚Öcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), p─âstrat numai ├«n rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. ╚śeineanu, Semasiol., 189. Este cuv├«nt comun (ALR, I, 111); var. se explic─â prin ├«ncruci╚Öare cu lingere sau cu lung. Cf. ╚Öi l├«nced. ÔÇô Der. l├«nguros, adj. (boln─âvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (gale╚Ö), din fr. langoureux. L├«nji, vb. (a l├«ncezi), cuv├«nt rar, pe care Pu╚Öcariu 982 ├«l crede der. de la un lat. *languß┐Ĺre, pare s─â rezulte dintr-o confuzie cu t├«nji. Lunguric─â, s. f. (plant─â, Galeopsis Tetrahit), st─â ├«n loc de *l├«nguric─â (Tiktin).
LINGOÁRE f. pop. Boală contagioasă provocată de bacilul tific și transmisă prin apa de băut, prin fructe și legume nespălate etc., care se manifestă prin febră mare, tulburări intestinale etc.; febră tifoidă. [G.-D. lingorii; Var. lângoare] /<lat. languor, ~oris
lângoare f. numele popular al tifosului. [Vechiu-rom. lângoare, boală în genere = lat. LANGUOREM: cu sensul restrâns în limba modernă la o boală contagioasă].
lungoare f. pop. lângoare (considerată de popor ca o boală îndelungată): buruiană de lungoare.
*langur├│s, -o├ís─â adj. (fr. langoureux, d. langueur, care vine d. lat. languor, de unde vine ╚Öi rom. lungoare). Gale╚Ö, plin de ─şubire: privir─ş languroase. Adv. A te u─şta languros.
lingoáre, V. lîngoare.
l├«ngo├íre, lungo├íre ╚Öi lingo├íre f., pl. or─ş (lat. l├ínguor, -├│ris, l├«ncezeal─â. V. l├«nced). Frigur─ş tifoide, tifos abdominal, o boal─â de care zac─ş (l├«nceze╚Öt─ş) mult timp. V. tifoid.
lungoáre, V. lîngoare.
buruiana-lingorii s. v. LEU╚śTEAN.
lingoare s. v. FEBR─é TIFOID─é. TIFOS.
lingoare s. v. AFECȚIUNE. BOALĂ. MALADIE.
minta lingorii s. v. IZMA BROA╚śTEI. MENTA BROA╚śTEI.
r─âd─âcin─â-de-lingoare s. v. IARB─é-DE-LINGOARE.
l├óngo├íre, s.f. ÔÇô v. lingoare (ÔÇ×febr─â tifoid─âÔÇŁ).
lingo├íre, (lungoare, l├óngoare), s.f. ÔÇô (├«nv.; med.) Tifos; febr─â tifoid─â: ÔÇ×Deie-╚Ťi bunul Dumnez─âu / Nou─â boale ╚Öi lingoareÔÇŁ (B├órlea, 1924, II: 25); ÔÇ×S─â-i cumpere lecu╚Öoare / C─â-i beteag─â de lungoareÔÇŁ (Bil╚Ťiu, 1990: 388). ÔÇô Lat. languor, -oris ÔÇ×sl─âbiciune; boal─â; oboseal─â; mole╚Öeal─âÔÇŁ; p─âstrat numai ├«n rom. (Scriban; Rosetti, cf. DER; DEX, MDA); forma mo╚Ötenit─â direct este l├óngoare, lungoare, influen╚Ťat─â de lung (l├óngoarea era o boal─â de lung─â durat─â), iar lingoare a luat na╚Ötere probabil sub influen╚Ťa lui linge, tot prin etimologie popular─â (Fr─â╚Ťil─â).
lungo├íre, s.f. ÔÇô v. lingoare (ÔÇ×febr─â tifoid─âÔÇŁ).
lingo├íre, (lungoare, l├óngoare), s.f. ÔÇô (med.) Febr─â tifoid─â: ÔÇ×Deie-╚Ťi bunul Dumnez─âu / Nou─â boale ╚Öi lingoareÔÇŁ (B├órlea 1924 II: 25). ÔÇô Lat. languor, -oris ÔÇ×sl─âbiciune; boal─â; oboseal─â; mole╚Öeal─âÔÇŁ; p─âstrat numai ├«n rom. (Rosetti cf. DER).
lungo├íre, s.n. ÔÇô (med.) Tifos; febr─â tifoid─â (ALR 1969: 156): ÔÇ×S─â-i cumpere lecu╚Öoare / C─â-i beteag─â de lungoareÔÇŁ (Bil╚Ťiu 1990: 388). ÔÇô Din lingoare (< lat. languor, -oris).

Lingoare dex online | sinonim

Lingoare definitie

Intrare: lingoare
lângoare substantiv feminin
lingoare substantiv feminin
lungoare