LEȘINÁ, leșin, vb. I. Intranz. A suferi un leșin (1), a-și pierde cunoștința. ◊ Expr. A leșina de râs = a râde foarte tare. – Et. nec.

leșiná vb., ind. prez. 1 sg. leșín, 3 sg. și pl. leșínă

LEȘINÁ vb. (MED.) (reg.) a se petrece. (I-a venit rău și a ~.)

LEȘINÁ vb. v. hămesi, lihni, sfârși.

A LEȘINÁ léșin intranz. 1) A cădea în leșin. ◊ ~ de râs a râde cu multă poftă. 2) fig. A ajunge în stare de slăbiciune extremă (din cauza foamei, setei etc.). /Orig. nec.