LEPȘÍ, lepșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da cuiva palme, a pălmui; a turti prin lovituri cu palma. – Din leapșă.

LEPȘÍ, lepșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da cuiva palme, a pălmui; a turti prin lovituri cu palma. – Din leapșă.

lepșí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepșésc, imperf. 3 sg. lepșeá; conj. prez. 3 să lepșeáscă

lepșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepșésc, imperf. 3 sg. lepșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lepșeáscă

LEPȘÍ vb. v. pălmui.

A LEPȘÍ ~ésc tranz. reg. 1) A lovi cu palma; a bate cu palma (peste față); a pălmui. 2) A turti prin lovituri de palme. /Din leapșă

lepșí, lepșésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se trânti la pământ. 2. (fig.) a se prosti.

lepșésc v. refl. (imit. înrudit cu rus. lápatĭ, a simți pipăind, sîrb. slapiti, a prinde, rut. lápšyĭ, îndemănatic. [Bern. 1, 690]. V. leapșă). Bc. Mă trîntesc la pămînt. Fig. Mă prostesc.

lepși vb. v. PĂLMUI.