LEPRÓS, -OÁSĂ, leproși, -oase, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de lepră. – Din fr. lépreux.

LEPRÓS, -OÁSĂ, leproși, -oase, adj., s. m. și f. (Om) bolnav de lepră. – Din fr. lépreux.

LEPRÓS, -OÁSĂ, leproși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de lepră. Nu mai avea cu cine să se sfătuiască. Era pentru lumea din juru-i un lepros. PAS, Z. II 142. ◊ Fig. Traseră la un han urît, alcătuit dintr-o casă leproasă și dintr-o șandrama lăsată pe o coastă. SADOVEANU, O. VII 78. Se opri mai întîi să jelească un plop cu scoarța leproasă și vîrful carbonizat. C. PETRESCU, R. DR. 355. Spre stînga, muntele lepros creștea într-o cupolă uriașă, înaltă, de parc-amețeai uitîndu-te. VLAHUȚĂ, O. A. 279.

leprós (le-pros) adj. m., s. m., pl. lepróși; adj. f., s. f. leproásă, pl. leproáse

leprós adj. m., s. m. (sil. -pros), pl. lepróși; f. sg. leproásă, pl. leproáse

LEPRÓS adj., s. (MED.) (rar) leprotic, (înv.) gubav, mișel, pricăjit. (Om ~.)

LEPRÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Bolnav) de lepră. [< fr. lépreux].

LEPRÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de lepră. (< fr. lépreux)

LEPRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are lepră; care este bolnav de lepră. [Sil. le-pros] /lepră + suf. ~os

lepros a. și m. atins de lepră.

leprós, -oásă adj. și s. (d. lepră; lat. leprosus). Bolnav de lepră.

LEPROS adj., s. (MED.) (rar) leprotic, (înv.) gubav, mișel, pricăjit. (Om ~.)