LEMNÓS, -OÁSĂ, lemnoși, -oase, adj. (Despre țesuturile vegetale) De natura lemnului. ♦ Format din lemn; care are aspectul și structura lemnului. – Lemn + suf. -os.

LEMNÓS, -OÁSĂ, lemnoși, -oase, adj. (Despre țesuturile vegetale) De natura lemnului. ♦ Format din lemn; care are aspectul și structura lemnului. – Lemn + suf. -os.

LEMNÓS, -OÁSĂ, lemnoși, -oase, adj. (Despre un țesut vegetal) De natura lemnului. Familia rozaceelor... [are] trunchi ierbos sau lemnos. NEGRUZZI, S. I 103.

lemnós adj. m., pl. lemnóși; f. lemnoásă, pl. lemnoáse

lemnós adj. m., pl. lemnóși; f. sg. lemnoásă, pl. lemnoáse

LEMNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre țesuturi vegetale) Care are aspect de lemn; asemănător cu lemnul. /lemn + suf. ~os

lemnos a. de natura lemnului. [lat. LIGNOSUS].

lemnós, -oásă adj. (d. lemn saŭ lat. lignosus, it. legnoso, sp. leñoso, pg. lenhoso). Bot. Ca lemnu, de natura lemnuluĭ, în opoz. cu erbaceŭ: trunchĭ lemnos.

LEMNOS (LÍMNOS), insulă grecească în N M. Egee; 476 km2. Orașe pr.: Kástron (sau Mirina), Panayía și Moúdhros. Relief deluros, cu alt. max. de 430 m; țărmuri fragmentate. Grâu, măsline. Viticultură. Pomicultură. Pescuit. Creșterea ovinelor. Locuită din Neolitic, insula a fost cucerită de Miltiade, fiind din 477 î. Hr. membră a Ligii din Delos. Anexată succesiv de romani (197 î. Hr.), bizantini (sec. 4), venețieni (1204) și turcii otomani (1478-1913). După primul război mondial, a intrat în componența statului elen.