Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru lecuire

LECUÍRE, lecuiri, s. f. Acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire. – V. lecui.
LECUÍRE, lecuiri, s. f. Acțiunea de a (se) lecui și rezultatul ei; vindecare, tămăduire, însănătoșire. – V. lecui.
LECUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) lecui; vindecare, tămăduire, însănătoșire. Schimbarea aerului e cel mai bun mijloc de lecuire. ALECSANDRI, S. 106.
lecuíre s. f., g.-d. art. lecuírii; pl. lecuíri
lecuíre s. f., g.-d. art. lecuírii; pl. lecuíri
LECUÍRE s. v. însănătoșire.
LECUIRE s. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.)

Lecuire dex online | sinonim

Lecuire definitie

Intrare: lecuire
lecuire substantiv feminin