Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru juvete

JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.
JUVÉTE, juveți, s. m. Pește mărunt, de orice specie. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176.
juvéte s. m., pl. juvéți
juvéte s. m., pl. juvéți
JUVÉTE s. v. baboi, babușcă, fâță, oltean.
juvéte, juveți, s. m. A șaptea literă din alfabetul chirilic românesc: Ж ж (echivalentă a literei j). ♦ p. ext. (pop.) nume dat valetului la jocul de cărți. Din sl. живете
juvete s. v. BABOI. BABUȘCĂ. FÎȚĂ. OLTEAN.
juvete, juveți s. m. 1. (cart.) valet. 2. (peior.) om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita cu ușurință.

Juvete dex online | sinonim

Juvete definitie

Intrare: juvete
juvete substantiv masculin admite vocativul