JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Fam.) 1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit. 2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. – Cf. magh. szigár.

JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Familiar) Slab, prăpădit, fără vlagă; sfrijit. Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. ◊ Fig. Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. – Variante: jigărît, -ă (ȘEZ. XIX 112), țigărít, -ă (NEGRUZZI, S. I 245, RUSSO, S. 50) adj.

JIGĂRÎ́T, -Ă adj. v. jigărit.

ȚIGĂRÍT, -Ă adj. v. jigărit.

JIGĂRÍT adj. v. slab.

JIGĂRÍT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

Jigărit ≠ zdravăn

JIGĂRÍT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de vlagă; slab. /cf. ung. szigar

jigărit a. prăpădit de slab.

jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit.

jigărit adj. v. SFRIJIT. SLAB.

JIGĂRIT adj. costeliv, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)

jigărít, -ă, jigăriți, -te, adj. – (reg.) 1. Slăbit, neîngrijit. 2. Murdar. 3. Învechit. – Cf. magh. szigár „slab” (Scriban, DEX); din jigări (< magh. szigár) (MDA).

jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat