JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te,
adj. (
Fam.)
1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit.
2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. –
Cf. magh. szigár.
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te,
adj. (
Fam.)
1. Lipsit de vlagă; slab; sfrijit.
2. Cu aspect jerpelit, învechit, degradat. –
Cf. magh. szigár.
JIGĂRÍT, -Ă, jigăriți, -te,
adj. (Familiar) Slab, prăpădit, fără vlagă; sfrijit. Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. ◊
Fig. Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. – Variante:
jigărît, -ă (ȘEZ. XIX 112),
țigărít, -ă (NEGRUZZI, S. I 245, RUSSO, S. 50)
adj.
jigărit, -ă și
je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și
țigărit, slab. V.
ogîrjit, sfrijit.
jigărit, -ă, jigăriți, -te
adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit
2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat