isțelí (-lésc, -ít), vb. – 1. A vindeca. – 2. A îmbunătăți. Sl. iscęljati „a vindeca” (DAR). Sec. XVIII, înv.; împrumut cultural. – Der. isțelitor, adj. (care vindecă); isțe(a)lenie, s. f. (vindecare).

isțelí, isțelésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) vindeca, a se mântui. 2. a îndrepta, a repara.

isțelésc v. tr. (vsl. iscĕliti). Dos. Cant. Vindec.