Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru islandez

ISLANDÉZ, -Ă, islandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Islandei sau este originară din Islanda. 2. Adj. Care aparține Islandei sau islandezilor (1), privitor la Islanda ori la islandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limba islandeză. – Din fr. islandais.
ISLANDÉZ, -Ă, islandezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau care este originară din Islanda. 2. Adj. Care aparține Islandei sau populației ei, privitor la Islanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba islandeză. – Din fr. islandais.
islandéz adj. m., s. m., pl. islandézi; adj. f., s. f. islandéză, pl. islandéze
islandéză (limbă) s. f., g.-d. art. islandézei
islandéz s. m., adj. m., pl. islandézi; f. sg. islandéză, g.-d. art. islandézei, pl. islandéze
islandéză (limba) s. f., g.-d. art. islandézei
ISLANDÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Islanda. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită de islandezi. (< fr. islandais)
ISLANDÉZ1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Islandei sau populației ei; din Islanda. /<fr. Islandais
ISLANDÉZ2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Islandei sau este originară din Islanda. /<fr. islandais
ISLANDÉZĂ f. mai ales art. Limba islandezilor. /<fr. islandais
ISLANDÉZ, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. S..m și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit ca națiune pe terit. Islandei. I. mai trăiesc și în Canada și S.U.A. De religie protestantă. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Islanda. 2. Adj. care aparține Islandei sau islandezilor, privitor la Islanda sau la islandezi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă indoeuropeană din familia germanică, din grupul scandinavic, vorbită de islandezi; este cea mai veche limbă nordică datorită izolării ins. Islanda. Singura limbă germanică ce întrebuințează accentul ascuțit. Folosește alfabetul latin, ortografia respectând tradiția textelor vechi.
ISLANDÉZĂ s. f. (cf. fr. islandais): limbă germanică din grupul nordic, vorbită de islandezi, locuitorii Islandei. Este cea mai arhaică dintre limbile scandinave, datorită izolării ei insulare (din secolul al IX-lea, de când insula a fost populată cu coloniști vest-norvegieni, limba a evoluat foarte puțin). Ea prezintă un mare interes pentru studiul limbilor scandinave. Istoria i. cuprinde două perioade: islandeza veche (secolele al IX-lea – al XIV-lea) și islandeza nouă (secolele al XV-lea – al XX-lea). În evul mediu s-a bucurat de cel mai mare prestigiu între limbile nordice. Literatura islandeză a început în secolul al X-lea, fiind reprezentată prin legendele eroilor și zeilor – Edda -, prin poeziile de curte ale scalzilor, vechii poeți scandinavi, și prin celebrele biografii ale oamenilor iluștri – Saga. Ea s-a dezvoltat pe linia literaturii poetice de azi. Structura gramaticală a i. păstrează fidel trăsăturile germanicei comune; vocabularul vechi a fost păstrat, iar cele mai multe cuvinte noi s-au format prin mijloace interne. În secolul nostru au pătruns însă și cuvinte din alte limbi (mai ales cu caracter internațional).

Islandez dex online | sinonim

Islandez definitie

Intrare: islandez (s.m.)
islandez admite vocativul substantiv masculin