Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru iperit C4 83

HIPERÍTĂ s. f. v. iperită.
IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în Primul Război Mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.
HIPERÍTĂ s. f. v. iperită.
IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.
HIPERÍTĂ s. f. v. iperită.
IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, folosită ca armă chimică în primul război mondial. – Variantă: hiperítă s. f.
iperítă s. f., g.-d. art. iperítei
iperítă s. f.
HIPERÍTĂ s.f. v. iperită.
IPERÍTĂ s.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite].
IPERÍTĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite)
IPERÍTĂ f. Substanță (lichidă sau gazoasă) foarte toxică, care atacă pielea, ochii și căile respiratorii. /<fr. ypérite
IPERÍTĂ (< fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, puțin solubil în apă, cu acțiune vezicantă; substanță toxică de luptă, foarte persistentă; a fost folosită pentru prima dată de germani, în primul război mondial, în orașul Ypres (Ieper).

Iperit C4 83 dex online | sinonim

Iperit C4 83 definitie

Intrare: iperită
hiperită
iperită substantiv feminin