IOD2 s. n. (Fon.; rar) Iot. – Din fr. yod.

IOD2 s. n. (Fon.; rar) Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iot. – Din fr. yod.

IOD1 s. n. v. iot.

IOT s. n. (Fon.) Numele lui «i» consonantic (notat cu y, cu i, sau cu j). Cuvîntul «iapă» începe cu iot. – Variantă: iod s. n.

iod/iot (fon.) s. n., pl. íoduri/íoturi

IOD2 s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod].

IOD2 s. n. numele semivocalei i; iot. (< fr. yod)

IOD2 ~uri n. lingv. Numele semiconsoanei „i”, care se pronunță numai împreună cu alte vocale. [Monosilabic; Var. iot] /<fr. yod

IOD2 V. iot.

IOT (IOD) (< germ., fr.) s. n. (LINGV.) Semivocala i, numită și i consonantic, care se notează cu i, ĭ și j sau cu y și al cărei nume provine de la una dintre semivocalele din limbile feniciană și ebraică.

IOD s. n. (< fr. yod): sunetul semivocalic ĭ, care apare la începutul unui cuvânt ce începe cu vocala e; sunetul i care apare înaintea lui e inițial, ca semn al înmuierii (palatalizării) acestuia. Astfel, cuvintele economie și epocă sunt pronunțate cu i înaintea lui e vocalic, adică iodizat (înmuiat, palatalizat): „ieconomie”, „iepocă” (în opoziție cu scrierea acestora: economie, epocă).