Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru inter

INTER2, interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).
INTER2, interi, s. m. Jucător din înaintarea unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. – Din fr. inter (abreviere din intérieur).
ínter s. m., pl. ínteri
ínter s. m., pl. ínteri
ÍNTER s.m. Jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal, care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. [Cf. lat. inter].
INTER2 s. m. jucător din linia de atac a unei echipe de fotbal sau de handbal care ocupă locul din dreapta sau din stânga centrului înaintaș. (< fr. inter)
ÍNTER ~i m. Jucător dintr-o echipă de handbal sau de fotbal care ocupă locul de lângă jucătorul din centru. /<fr. inter
ínter s. m. (sport) Înaintaș, atacant ◊ „[...] nu pricep alergiile intelectuale la numele lui Burruchaga (un inter din țara lui Borges) alarmate că acesta ar atenta la strălucirea lui Wittgenstein.” R.lit. 3 IV 86 p. 7 (din fr. intér[ieur]; DEX, DN3)

Inter dex online | sinonim

Inter definitie

Intrare: inter (s.m.)
inter s.m. substantiv masculin