6 definiții pentru instrumentat
INSTRUMENTÁ, instrumentez,
vb. I.
Tranz. (Rar)
1. A aranja o bucată muzicală pe (grupuri de) instrumente. ♦ (
Impr.) A executa o bucată muzicală la unul sau la mai multe instrumente.
2. A efectua o instrumentație (
3). – Din
fr. instrumenter. instrumentá vb., ind. prez. 1 sg. instrumentéz, 3 sg. și pl. instrumenteáză INSTRUMENTÁ vb. v. orchestra. INSTRUMENTÁ vb. v. ancheta, cerceta, instrui. INSTRUMENTÁ vb. I.
1. intr. A întocmi contracte, procese-verbale și alte acte publice.
2. tr. (Rar) A aranja o bucată muzicală pe grupuri de instrumente.
3. A face instrumentația (2) unei piese rămase într-un puț de petrol. [< fr. instrumenter].
A INSTRUMENTÁ ~éz 1. tranz. 1) (piese muzicale) A aranja pe grupuri de instrumente, pentru a putea fi executat de orchestră; a orchestra. 2) (unelte, piese) A scoate cu ajutorul unor dispozitive speciale dintr-o mină sau dintr-o sondă. 2. intranz. A elabora contracte, procese-verbale și alte acte publice. /<fr. instrumenter Instrumentat dex online | sinonim
Instrumentat definitie