INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație (1). [Var.: îndemnizáre s. f.] – V. indemniza.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

INDEMNIZÁRE, indemnizări, s. f. (Rar) Indemnizație. (Atestat în forma îndemnizare) Însărcinarea de a traduce... din Istoria romană a lui Dione Casiu, în condițiunile de îndemnizare ce sînt prescrise prin deciziunile Societății Academice. ODOBESCU, S. II 383. – Variantă: îndemnizare s. f.

ÎNDEMNIZÁRE s. f. v. indemnizare.

indemnizáre (rar) s. f., g.-d. art. indemnizắrii; pl. indemnizắri

indemnizáre s. f., g.-d. art. indemnizării; pl. indemnizări

INDEMNIZÁRE s. v. indemnizație.

îndemnizà v. a despăgubi de o pierdere.

îndemnizare f. sumă dată ca despăgubire.

INDEMNIZARE s. indemnizație, (rar) indemnitate. (A acorda cuiva o ~.)