INCRIMINÁT, -Ă, incriminați, -te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [Var.: încriminát, -ă adj.] – V. incrimina.

ÎNCRIMINÁT, -Ă adj. v. incriminat.

INCRIMINÁT, -Ă, incriminați, -te, adj. Care este acuzat de crimă; care a dat naștere la o învinuire; care este pedepsit de lege; acuzat. ♦ (Substantivat) Persoană învinuită de o crimă. [Var.: încriminát, -ă adj.] – V. incrimina.

ÎNCRIMINÁT, -Ă adj. v. incriminat.

INCRIMINÁT, -Ă, incriminați, -te, adj. (Despre persoane) Învinuit, acuzat de ceva. ♦ (Mai ales despre faptele și manifestările oamenilor) Care este pedepsit de lege; care a dat naștere la o imputare, la o învinuire. Se fac citate din versurile incriminate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 4/5.

INCRIMINÁT s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinovățit, învinuit, pârât.

INCRIMINÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este acuzat de o crimă. /v. a incrimina

incriminat s., adj. v. ACUZAT. INCULPAT. ÎMPRICINAT. ÎNVINOVĂȚIT. ÎNVINUIT. PÎRÎT.