Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru incisiv

INCISÍV2, -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif.
INCISÍV2, -Ă, incisivi, -e, adj. Pătrunzător; tăios, mușcător. Stil incisiv. – Din fr. incisif.
INCISÍV, -Ă, incisivi, -e, adj. (Mai ales în expr.) Dinți incisivi (și substantivat, m.) = dinții lați din față, destinați să taie alimentele; dinți tăietori. ♦ Fig. Tăios, mușcător. V. caustic. Ton incisiv.
incisív1 adj. m., pl. incisívi; f. incisívă, pl. incisíve
incisív adj. m., s. m., pl. incisívi; f. sg. incisívă, pl. incisíve
INCISÍV adj. v. batjocoritor, epigramatic, sarcastic, satiric.
INCISÍV, -Ă adj. Tăios, mușcător. ♦ Dinți incisivi (și s.m.) = cei patru dinți din față care taie alimentele. [Var. inciziv, -ă adj. / < fr. incisif].
INCIZÍV, -Ă adj. v. incisiv.
INCISÍV2, -Ă adj. (fig.; despre vorbe, stil) pătrunzător, mușcător, sarcastic. (< fr. incisif)
INCISÍV2 ~ă (~i, ~e) (despre vorbe, stil) Care conține aluzii răutăcioase; mușcător; pișcător; usturător; înțepător. /<fr. incisif, lat. incisivus
inciziv a. care taie: dinți incizivi, cei dinainte destinați a tăia alimentele; 2. fig. mușcător, satiric: stil inciziv.
*incizív, -ă adj. (fr. incisif, d. lat. incísus, part. d. in-cido, -cídere, a tăĭa în. V. inciziune, ucid). Care servește la tăĭat: dințĭ incizivĭ (care-s în față, patru jos și patru sus). Fig. Mușcător, pătrunzător, vehement: stil, discurs inciziv. Adv. A scrie inciziv.
incisiv adj. v. BATJOCORITOR. EPIGRAMATIC. SARCASTIC. SATIRIC.

incisiv definitie

incisiv dex

Intrare: incisiv (tăios)
incisiv 1 adj. adjectiv
inciziv adjectiv