hulpí vb., ind. prez. 3 sg. hulpéște

A HULPÍ pers. 3 ~éște intranz. pop. (despre plante) A crește mult în înălțime fără a lega rod. /Orig. nec.

hulpí, pers. 3 sg. hulpéște, vb. IV refl. (reg., înv.) a se scurge laptele din boabele de grâu (din cauza negurilor).

hulpì v. Mold. a se scurge laptele din boabele grâului din pricina negurilor. [Rostire dialectală pentru vulpì (cf. lupoaie, buruiană ce strică porumbul)].

hulpésc, V. upesc.

upésc (mă) v. refl. (cp. cu vsl. upiti sen, a bea prea mult). Cresc prea mare și fără grăunțe (vorbind de cereale după prea multă ploaĭe). Tel. (rev. I. Crg. 9, 126). Mă pocîltesc de foame. – Mold. și mă hulpesc, (pop. huchesc, hulchesc) și mă hinchesc.