HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. 2. Adj. Care aparține hughenoților (1), privitor la hughenoți – Din fr. huguenot.

HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. XVI-XVIII. – Din fr. huguenot.

HUGHENÓT, -Ă, hughenoți, -te, s. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului religios protestant din secolul al XVI-lea și al XVII-lea. L-a prins de braț... Ești hughenot și tu, așa-i? COȘBUC, P. I 140.

!hughenót adj. m., s. m., pl. hughenóți; adj. f., s. f. hughenótă, pl. hughenóte

hughenót s. m., pl. hughenóți

hughenótă s. f., pl. hughenóte

HUGHENÓT, -Ă s.m. și f. Nume dat în Franța protestanților; protestant, partizan al Reformei calvine. [< fr. huguenot].

HUGHENÓT, -Ă s. m. f. nume dat odinioară în Franța protestanților. (< fr. hguguenot)

HUGHENÓT ~ți m. (în Franța din sec. XVI-XVIII) Protestant calvin persecutat de biserica catolică și de guvern. /<fr. huguenot

Hughenot m. nume de dispreț dat calviniștilor francezi în sec. XVI.

hughenót, -ă, hughenoți, -te s. m. și f. Nume dat adepților din Franța ai curentului protestant calvin din sec. 16. Catolicii au dus împotriva lor opt războaie religioase, cea mai sângeroasă luptă având loc în noaptea de 23 spre 24 august 1572, cunoscută sub numele de „Noaptea sf. Bartolomeu”, când au fost uciși 4.000 (după surse catolice) sau 20.000 (după surse protestante) de hughenoți. – Din fr. huguenot.