hreápcă (reg.) s. f., g.-d. art. hrépcii; pl. hrepci

HREÁPCĂ s. (TEHN.) buhai, cârlig, greblă, vergea, (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasă.)

hreápcă (hrépce), s. f. – 1. Greblă mică ce se aplică la coasă. – 2. Vreascuri. – 3. Pădure tînără. Sl., cf. ceh. hrabka „întărire” (Tiktin), rut. hrabki „greblă” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusă).

HREAPCĂ s. (TEHN.) buhai, cîrlig, greblă, vergea, (reg.) crivea. (~ este un dispozitiv la coasă.)