HORĂÍT s. n. (Reg.) Sforăială. – V. horăi.

HORĂÍT s. n. (Reg.) Sforăială. – V. horăi.

HORĂÍT s. n. Faptul de a horăi și, mai ales, zgomotul produs de cineva care horăie; sforăit, horcăit. Lada începu să se cutremure subt horăitul... izvorît din organul puternic al părintelui Ghermănuță. HOGAȘ, M. N. 149.

horăít (reg.) s. n.

horăít s. n.

HORĂÍT s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.

horăit s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.