Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru holeric

HOLÉRIC, -Ă, holerici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la holeră (1). 2. S. m. și f. Persoană bolnavă de holeră (1). – Din fr. cholérique (după holeră).
HOLÉRIC, -Ă, holerici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la holeră (1). 2. S. m. și f. Persoană bolnavă de holeră (1). – Din fr. cholérique (după holeră).[1]
HOLÉRIC, -Ă, holerici, -e, s. m. și f. Persoană bolnavă de holeră. Șalupa noastră nu putea să le fie de nici un ajutor pentru că eram sănătoși, iar ei erau holerici. ARGHEZI, P. T. 42. Trudiți de-o sete arzătoare de holeric, În noaptea fără de hotar Mișcăm într-una, Aproape în zadar. CAMIL PETRESCU, V. 17.
holéric adj. m., s. m., pl. holérici; adj. f., s. f. holérică, pl. holérice
holéric adj. m., s. m., pl. holérici; f. sg. holérică, pl. holérice
HOLÉRIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de holeră. (< fr. cholérique)
HOLÉRIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de holeră; propriu holerei. Epidemie ~că. /<fr. cholérique
HOLÉRIC2 ~ci m. Persoană care suferă de holeră. /<fr. cholérique
*holéric, -ă adj. (d. holeră; fr. cho- și colérique). De holeră: epidemie holerică. Bolnav de holeră. – Fals coleric.

Holeric dex online | sinonim

Holeric definitie

Intrare: holeric (s.m.)
holeric substantiv masculin